|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Patimile lui Isus-prezentate de elevii Gerhardinumului la Dom
Proiect IMPACT -Primăvara în Gerhardinum
Exerciţii spirituale la Lipova
|
|
|
|
Liceul Ordinului Piarist"
Originea si spiritul ordinului piarist
Ordinul pedagogic al piaristilor a fost întemeiat la începutul sec. XVII de catre Sfântul Iosif din Calasanz (Spania). Chemarea lui de a initia o scoala cu trei clase pentru copii cei mai saraci si-a bazat-o pe un îndemn divin. Dând institutiei numele „Scholae Piae Pauperum”. În consecinta, învatamântul a fost gratuit, iar copii cei mai nevoiasi s-au bucurat si de întretinere.
Sfântul Iosif a initiat o scoala cu orientare spirituala, dar cu caracter practic. S-a silit, împreuna cu colaboratorii sai, sa apropie cu daruire si rabdare sufletele copiilor parasiti si decazuti de iubirea lui Dumnezeu, întrucât a intuit foarte bine, ca din aceasta consonanta moravurile de toate zilele vor tâsni nu atât în mod poruncitor, ci oarecum natural. Concomitent a structurat planul de învatamânt în conformitate cu exigentele vietii de toate zilele, pentru a asigura copiilor un câstig onest. În ciuda unor intrigi dusmanoase, scoala populara s-a bucurat de un succes rasunator, încât dupa scurt timp ea a fost urmata si de copii din familii înstarite, luând formatul de liceu. Astfel scolile piariste s-au raspândit nu numai în Europa ci si în America Centrala si cea de Sud, între cele doua razboaie mondiale dispunând de 15 provincii de ordinariat. Dintre acestia 6 au functionat în Europa Centrala si anume: provinciatul din Austria, Cehia-Moravia, Polonia, România, Slovacia si Ungaria.
Cum instruirea educativa a tineretului este un important proces social, scolile piariste au trebuit sa se acomodeze în mod firesc diferitelor exigente sociale, si chiar nationale. Astfel unele state au reglementat în mod obligator planul de învatamânt si structura lui si pentru scolile confesionale. Concomitent cu raspândirea secularizarii, unele guverne au încercat sa restrânga în mod simtitor educatia religioasa. Scolile piariste n-au acceptat aceste tendinte, ceea ce a condus pe de o parte la o oarecare izolare a lor, dar pe de alta parte la preferarea lor de catre toti cei ce n-au uitat ca valorile sociale atât de improtante pot fi fundementate cel mai usor printr-o educatie religioasa. În acelasi timp s-a modificat si cadrul exterior al scolilor piariste. Accentul a trecut asupra liceelor cu 8 clase, si în cele mai multe cazuri a trebuit sa se renunte la învatamântul gratuit. În schimb s-au extins convictele pentru internisti. De aceea se poate afirma hotarât ca scolile piariste au ramas în principiu fidele spiritului întemeietorilor, privind si în continuare demnitatea personala si solidaritatea sociala conexa ca un fruct al iubirii de Dumnezeu, fauritoare de viata. În formularea actuala , ele au fost democratice si tolerante din punct de vedere national si confesional. Dar parintii piaristi au stiut foarte bine ca aceste trasaturi nu pot fi realizate fara respect fata de autoritate, simti de datorie, sârguinta si disciplina. De aceea au încercat în fata Domnului, sa realizeze un echilibru între libertate individuala si acomodare sociala.
Scurta istorie a liceului piarist din Timisoara
Originea liceului piarist din Timisoara trebuie cautata în comuna Sankt – Anna din judetul Arad.
Piaristii au fost invitati de catre consilierul imperial si functionarul de stat Iacob Bibici si sotia sa, Margarita Tomean sa deschida în 1750 o scoala secundara cu un final cinci clase în cladirile rezervate, anume pe latifundia lor din Sankt Anna.
Caracterul oarecum international al împrejurimii este relevat si de faptul ca cititorii au fost bulgari iar scoala a fost urmata de tineri maghiari, germani, români si bulgari, instruiti de parinti piaristi poligloti, care au contribuit în aceasi timp hotarâtor la culturalizarea multilaterala a comunei.
Dupa aproape 30 de ani de activitate în Sankt Anna la ordinul împaratului Iosif II, piaristii vor fi nevoiti sa se mute în Timisoare lasând în urma lor „un sat cu ulite bune, si drepte, case frumoase zidite dupa model, iar podoaba satului o formau biserica si manastirea piaristilor.”
Activitatea piarista la Timisoara va începe din anul scolar 1790/1791 si va continua cu mici întreruperi pâna în anul 1948.
Înainte de venirea piaristilor în Timisoara viata culturala si religioasa era condusa de franciscani si iezuiti, care vor parasi Timisoara între anii 1778 – 1796.Motivul mutarii piaristilor la Timisoara l-a constituit faptul ca garnizoana din Timisoara avea nevoie de un spital militar si pentru acest scop nu se gasea o cladire mai potrivita decât manastirea piaristilor din Sankt – Anna. Ordinul împaratului a fost categoric: piaristii trebuia sa se mute la Timisoara, unde li se dadea Manastirea Franciscanilor care se afla într-o stare deplorabila. Cu toate edificiile au ramas si dupa transformari necorespunzatoare, liceul piarist a cunoscut în mediu urban o înflorire rapida si a devenit liceu cu 8 clase.
Temporal au fost necesare chiar clase paralele si instruirea s-a extins si asupra unor edificii straine. (este remarcabil ca în 1870 liceul a fost urmat de 417 elevi, si nu este fara interes ca dintre acestia 227 au fost romano- catolici, 135 ortodocsi, 35 evrei, 10 luterani si 4 reformati. Aceste cifre reflecta într-o oarecare masura si apartenenta nationala si sublinieaza caracterul international si cu toata structura romano – catolica a ordinului, interconfesional al scolii piariste, ceea ce pe vremea aceea n-a fost deloc de la sine înteles.)
Limba de predare a fost pentru scurt timp cea latina, cum cei mai multi preoti ai diocezei Cenad au fost elevi piaristi, apoi, la ordinul împaratului Iosif II, s-au trecut la limba de predare germana. Începând de la mijlocul secolului al 19- lea, pâna dupa primul razboi mondial, s-a predat în limba maghiara, ca la începutul anilor ` 20 sa se introduca limba româna ca limba de predare. Dar independent de limba de predare ore de maghiara, germana, româna si un timp si sârba au apartinut planului de învatamânt.
Ca Liceul Piarist din Timisoara a fost o prestigioasa institutie de cultura, este dovedit si de faptul ca, din totalul populatiei existente în Timisoara în anul scolar 1890 , de 2898 elevi, 593 frecventau Liceul Piarist (20%). Iar în anul 1895, din totalul de elevi ai orasului Timisoara, 631 frecventau acelasi liceu. Atractia spre acest liceu a elevilor timosoreni avea ca justificare faima pedagogica a parintilor piaristi, precum si prestigiul creat în îndelungata lor activitate în Banat.
În ansamblu, Liceul Piarist între anii 1852 – 1900 a desfasurat o activitate de înalta competenta profesionala, aici formându-se o mare parte a viitoarei elite intelectuale banatene.
Personalitati cunoscute
Nu este de mirare prin urmare, ca si scriitorul român renumit, Iaon Slavicii si literarul german din Banat Adam Muller Guttenbrunn au fost elevi piaristi. Dintre personalitatie banatene care au frecventat cursurile scolii piariste mentionam pe: Damaschin Bojinca, Dimitrie Petrovici Stoichescu, Ignatie Vuia, fratii Andrei si Paul Vasici, Petru Lupulov, Petru Celmeneac. (dupa Monografia Metropoliei Banatului)
Amintim si câteva profesori cu renume internationala, care au activat la Liceul Piarist din Timisoara: Johann Wolf, Eugen Cuteanu, Nagy Aurel, Carol Mertz, Erdelyi Istvan, Otto Rudolf Nowy, Singer Petru, Anton Schutz.
Liceul teologic romano – catolic din Timisoara
Dupa caderea regimului comunist s-au restituit doua niveluri ale cladirii fostului liceu piarist, unde Biserica Catolica a initiat un liceu cu sectie maghiara si româna sub denumirea de Gerhardinum dupa sfântul Gerard de Sagredo, primul episcop al diecezei din Cenad.
Începuturile
Scoala cu profil vocational
Scopul si sistemul
Scopul de baza a scolii vocationale actuale a fost întemeiat deja în perioada parintilor piarisi:
„ Deoarece în acel tinut al regatului mariano – apostolic în care traim si prin care curg Timisul si Muresul, pe de o parte razboaiele nenorocite, pe de alta parte, tirania îndelungata a barbarilor si necunostinta stiintelor bune, dupa multe chibzuieli ale sufletului, socotim ca se cuvine ca dupa modesta noastra putinta sa remediem aceste neajunsuri ale tarii. Si pentru ca suntem siguri si convinsi ca atunci vom creste slugi mai sfinti pentru Biserica Romano Catolica, si barbati mai apti pentru draga noastra patrie, daca ei vor fi învatati, chiar de la tinerete, la frica si iubirea lui Dumnezeu, precum si la stiinte.”
Obiectivul, scopul reprezinta principiul organizator al oricarei activitati de conducere. Raspunde la întrebarea „ce vrem” si ne ajuta sa precizam rezultatele, comportamentul final al profesorilor, elevilor etc.
Exemplificând concret în cazul nostru Liceul teologic romano - catolic „Gerhardinum” din Timisoara are urmatoarele obiective principale:
- pregatirea cât mai buna a elevilor
- educarea si instruirea elevilor dupa normele crestine
- îmbunatatirea climatului de munca în clasa / scoala
- sprijinirea elevilor care întâmpina dificultati la învatatura
- perfectionarea cadrelor didactice
- conferite organizate pentru elevi si cadre didactice la diferite materii
- sesiuni de comunicari
- spectacole / concursuri
- activitati culturale
- activitati extrascolare
- cursuri de perfectionare
- mentoring
- consiliere profesionala (de cadru didactic sau de catre psihologul sau de catre spiritualul scolii)
- pregatire de specialitate
- cadre didactice motivate si competente
- parteneriate cu diferite scoli din strainatate
- excursii cu scop educativ – cultural
- burse de merit si social
- internat modern si dotat
Directorii Liceului Romano-Catolic "Gerhardinum":
1992 - 1996. – Pr. Szabó Petru
1996 - 1998. – Pr. Szeles Tibor
1998 – 2000. – Pr. Kapor Ioan
2000 – 2001. - Pr. Ciuraru Ioan
2001 - 2004. - Pr. Heinrich Iosif
2004 – 2009. - Ft. Szabó Péter
2009 - prof. Iakab Ilona
Părinţii spirituali ai Liceului Romano-Catolic "Gerhardinum" de la anul 1992:
P. Lauš Nikola SDS
Pr. Pălie Veniamin
Pr. Miklós Csaba
Pr. György Zoltán
Pr. Andó Attila
Pr. Szilvágyi Zsolt
Pr. Kocsik Zoltán
|
|
|
|
|
