Pelerinajul Liceului Gerhardinum la Bucureşti

Suntem recunoscători lui Dumnezeu şi desigur Episcopiei Romano-Catolice din Timişoara şi Conducerii Liceului Gerhardinum, care ne-au facilitat pelerinajul elevilor şi profesorilor Liceului, la Beatificarea Monsenoirului Vladimir Ghika în Bucureşti, în perioada 28 aug.- 1 sept. 2013. Datorita locurilor limitate în mijloacele noastre de transport, numărul pelerinilor a fost la fel de limitat (doar 15 persoane), însă grupul fiind relativ mic am putut să ne cunoaştem mai bine şi să simţim mai mult comuniunea dintre noi.

Traseul a fost ales astfel încât să unească “plăcutul” călătoriei împreună, cu “utilul” cultural şi să culmineze desigur cu “spiritualul”: Liturghia de beatificare V. Ghika în Bucureşti.

Plecarea s-a efectuat în data de 28 aug. a. c. din curtea Liceului Gerhardinum, după celebrarea Sfintei Liturghii la Biserica Piaristă, de către directorul spiritual al Liceului Pr. Kocsik Zoltán cu întregul grup de pelerini. Traseul călătoriei noastre s-a realizat aşa încât să ne oprim un pic într-unul din cele mai importante oraşe din Transilvania, Capitală Culturală Eurpeană în 2007, municipiu şi reşedinţă de judeţ, Sibiu. Aici am vizitat centrul istoric: P-ţa Mică şi P-ţa Mare şi Biserica Romano-Catolică “Sfânta Treime” construită în stil baroc de către iezuiţi în 1726. Ca amuzament cele mai multe fotografii au fost solicitate pe legendarul şi cel mai vechi pod din fontă, care este şi decorat cu stema şi inscripţia “1859” numit “Podul Mincinoşilor” sau “Podul Minciunilor”. Spaţiul limitat permis expunerii pelerinajului nu-mi permite detaliile, astfel că descrierea mea va fi departe de a fi exhaustivă.

Următorul punct turistic şi cultural a fost vizita noastră la Mănăstirea Cozia, pe defileul Oltului, ctitoria Voievodului Mircea cel Bătrân în 1386. Alt obiectiv turistic a fost Mănăstirea Curtea de Argeş, clădită de Neagoe Basarab în 1512, Mănăstire necropolă a primilor regi ai României (Carol I, Regina Elisabeta, Ferdinand I şi Regina Maria) şi desigur sursa de inspiraţie al baladei meşterului-legendar Manole pomenit în literatura română.  Spre seară am ajuns în Bucureşti, unde am fost primiţi şi cazaţi de surorile din comunitatea Sfânta Maria al Congregatio Jesu Bucureşti.

În a doua zi de pelerinaj (29 aug.) am vizitat centrul capitalei noastre: Centrul Vechi, P-ţa Unirii  cu fântânile-arteziene (nr.1050), Palatul Parlamentului (Casa Poporului) unde ne programasem din timp, astfel încât cheltuielile călătoriei să fie minime-posibil.  Apoi am vizitat Patriarhia Ortodoxă şi Palatul Patriarhal (nr.1016) unde ne-am bucurat de amabilitatea deosebită şi explicaţiile Pr. Corneliu. După prânz am vizitat muzeul dedicat Fericitului V. Ghika, special amenajat cu obiectele personale ale Mons. Ghika, la subsolul Arhiepiscopiei Catolice Bucureşti. Părintele Paroh Ciobanu ne-a primit cu multă căldură şi ne-a prezentat Catedrala Sfântul Iosif care adăposteşte osemintele Fericitului Vladimir Ghika. Seara Pr. Spiritual Kocsik a concelebrat Sfânta Liturghie în Catedrală, ministranţi fiind elevii noştri, ca de obicei. După Liturghie spre surpriza noastră, Pr. Paroh Ciobanu ne-a propus să facem formalităţile necesare pentru a vizita Penitenciarul Jilava. Deşi era seara târziu şi ne abăteam de la programul stabilit pelerinajului, datorită implicării dânsului, ni s-a aprobat cererea pentru amiaza zilei urmatoare. Ca recreere, seara ne-am plimbat în renumitul Parc Cişmigiu Bucureşti. În fiecare seară a pelerinajului Pr. Kocsik ne-a reunit în rugăciune şi laudă Domnului, în Capela Mănăstirii.

În 30 aug. dimineaţa, după Sfânta Liturghie concelebrată în Biserica comunităţii Sfânta Maria a Congregatio Jesu, am vizitat Cimitirul Catolic Bellu unde Pr. Augustin Cadar cu multă amabilitate ne-a ghidat şi ne-a împărtăşit lucruri importante pe Aleea Preoţilor, Aleea Călugăriţelor, la mormintele episcopilor martiri Iuliu Hosu şi Vasile Aftenie etc. Pr. Augustin ne-a condus şi în biroul dânsului unde ne-a  arătat documente vechi de sute de ani. Apoi în Cimitirul Ortodox Bellu părintele ne-a condus la Mormântul Monseniorului V.Ghika (foto 1359) şi desigur şi pe Aleea Scriitorilor: I.L.Caragiale(foto 1368), M.Eminescu(foto 1370), M.Sadoveanu (foto 1371), G.Coşbuc,G.Călinescu şi Z.Stancu (foto 1373) şi mulţi alţii.

Apoi am vizitat Colegiul Catolic Sfântul Iosif Bucureşti unde ne-am bucurat de prezentarea Directorului Spiritual al Liceului Pr. Riba I. În amiaza aceleiaşi zile a urmat dorita-vizită la Penitenciarul Jilava (cred că niciodată nu ne-am dorit intrarea într-un Penitenciar ca acum, desigur în alte condiţii decât o făcuseră martirii acestei renumite închisori). Spre uimirea noastră, am fost programaţi tocmai la deschiderea oficială a manifestărilor organizate cu ocazia beatificării Mons. V. Ghika, martir al credinţei. Au fost prezente oficialităţi, precum Emil Constantinescu, Florin Soare, Octav Bjoya (fost deţinut la Jilava), Dr. Marius Oprea, membrii ai familiei Ghika, invitaţi din Franţa conduşi de Pr. eremit Daniel Ange, multă presă/TV şi … noi, pelerini ai Liceului Catolic Gerhardinum. Pr. Daniel Ange este eremit de origine belgiană şi fondator al Şcolii pentru tineri “Jeunesse Lumiere” Franţa, scriitor al mai multor cărţi privind teologia trupului şi castitatea înainte de căsătorie.

La Jilava am fost conduşi în Fortul 13, unde s-a marcat locul unde Mons. V. Ghika a fost brutalizat pentru a renunţa la însemnele religioase; apoi ne-am deplasat la fosta Infirmerie a Penitenciarului Jilava unde prinţul şi Monseniorul Vladimir Ghika a respirat ultima dată. În această celulă a fost şi portretul îndoliat al Mons. Ghika, ne-am rugat şi s-au aprins lumânări… …Noi pelerinii Gerhardinum-ului, cu doar o zi în urmă vizitasem Palatul Parlamentului unde ochii şi raţiunea noastră  ne-au fost izbiţi de grandomania unui dictator, cu preţul colosal financiar şi uman folosit, cu cantităţile uriaşe de 5-6 tone ale covoarelor şi candelabrelor, cu sutele de kilograme ale perdelelor unui singur geam, cu geamurile inutile de cristal etc …, acum, prezenţi în infirmeria Jilavei, în această celulă mică, întunecată fără geam, umedă şi mirosind de igrasie, sărăcăcioasă doar cu somiera-metalică-etajată ruginită.., te simţeai parcă pâlpâind-lăuntric, stingher şi nevrednic, să păşeşti alături de patul unde a suferit “un înger” de om, unde s-a rugat şi şi-a dat ultima suflare prinţul, preotul şi blândul  martir V. Ghika, în urma torturilor suferite;  te simţeai  întristat şi îndurerat de … misterul-răului inuman care a plutit în această Închisoare (şi nu numai)  pe vremea regimului comunist. Apoi ne-am continuat “procesiunea” în celulele-negre, în care a fost încarcerat şi Pr. Mons. V. Ghica; de asemeni în celulele de pedeapsă amplasate în fostul Reduit al Fortului 13 Jilava. Te întrebai ce grozăvii, ce atrocităţi ar putea descrie pereţii acestei încăperi (de-ar putea vorbi), despre disperarea, chinul suferit, rugăciunea celor care au fost aruncaţi-goi, dezbrăcaţi chiar şi de hainele zdrenţuroase de pe ei pentru a fi şi mai umiliţi, maltrataţi în aceste încăperi veşnic întunecate, umede şi reci, sub pământ, cărora  doar Dumnezeu şi aceşti pereţi le-au fost martori. Îmi pare rău că nu am avut voie să facem fotografii, însă trăirea personală la vizita în aceste locuri cu greu poate fi descrisă.

Sâmbătă pe 31 aug. a fost desigur punctul culminant al pelerinajului nostru: Sf.Liturghie de Beatificare al Mons.Vladimir Ghika la Romexpo Bucureşti. Nu dau detalii, cu siguranţă cunoaşteţi multe din Presă şi TV.

Desigur prezenţa personală în acel loc, în momentul celebrării-liturgice a fost pentru noi toţi cei prezenţi un mare dar şi har în acelaşi timp. Apoi ne-am continuat pelerinajul la monumentul din bronz al Mons.V.Ghica, amplasat în Piaţa care-i poartă numele şi unde oficialităţile şi rudele prinţului V. Ghica au depus în dimineaţa acelei zile, coroane de flori. Monumentul a fost ridicat în 2004, la iniţiativa Pr. Ciobanu actualul paroh al Catedralei Sfântul Iosif. Am intrat pentru rugăciune desigur şi în Biserica Sacre Coeur unde Fer. Mons V. Ghika a activat, şi alături de care a fondat şi opera de caritate “Sanatoriul Sfântului Vincentiu de Paul”, actualul Spital Parhon de endocrinologie. Apoi a urmat prânzul şi vizita în Muzeul Satului Bucureşti, puţină destindere cu vaporul pe renumitul Herăstrău, iar seara nu a lipsit shoping-ul la Mall Sun Plaza, unde s-a vizitat şi metroul-bucureştean.

Duminică 1 septembrie după Sfânta Liturghia celebrată în Mănăstirea surorilor Congregatio Jesu, am pornit spre Timişoara, prin Orşova cu Porţile de Fier, prin Moldova Nouă pe Clisura Dunării, sosind în Timişoara seara, obosiţi fizic, dar sufleteşte încântaţi, entuziasmaţi şi prea-plini de trăirile profunde experimentate în fiecare zi, mulţumitori lui Dumnezeu pentru protecţia, călăuzirea şi  păşnicia Sa, din prima şi pâna-n ultima zi a acestui pelerinaj!

 

În numele grupului de pelerini al Liceului Gerhardinum,
Sr. Iolanda Mihalic CJ

înapoi