Internat

1. Primii paşi

După mai mulţi ani de internat comun într-un alt liceu, în anul 2006 se împlinea dorinţa conducerii Episcopiei Romano-Catolice din Timişoara şi a conducerii omonime a Liceului Romano-Catolic «Gerhardinum» de a avea propriul internat. Materializarea acestei dorinţe, care a necesitat multe şi intense eforturi din partea unor persoane de bună-credinţă, dezinteresate iconografic, viza promovarea tinerilor din satele catolice, depărtate geografic de Timişoara, oferindu-le posibilitatea continuării studiilor în condiţii demne vârstei lor.

Prin urmare, la baza acestei dorinţe se afla atât formarea lor intelectuală cât şi atenta îngrijire pentru formarea eficientă a unor creştini adevăraţi, capabili să-şi construiască viaţa pe adevăratele valori, pe care, la rândul lor, să le poată împărtăşi gratuit şi altora. Iniţiativa Bisericii locale s-a bucurat de acceptul părinţilor acestor tineri, care, apreciind favorabil şcoala catolică pentru educaţia responsabilă şi mediul civilizat oferit, i-au încredinţat pentru o instruire adecvată formării umane şi creştine.

2. Primele momente…

În vara acelui an s-au făcut eforturi foarte mari pentru finalizarea internatului. Abia sosită, îmi aduc aminte că se lucra foarte intens şi eram implicaţi cu toţii: muncitori, profesori, surori, voluntari… Fiecare lucra multe ore pe zi şi se străduia cu drag ca totul să fie aranjat cu grijă şi cât mai eficient pentru elevii, pe atunci necunoscuţi, care urmau să locuiască în internat.

A sosit şi ziua cea mare când, elevii, peste câteva ore urmau să fie primiţi şi cazaţi în noul internat, dar mai erau încă anumite lucruri de finalizat. Lucra alături de noi şi Părintele Vicar general al diecezei de Timişoara, Böcskei László, actualul Episcop de Oradea, care era foarte atent la detalii, ca de altfel pe tot parcursul lucrărilor de renovare a internatului, ştergând praful de prin camere, pregătind cu mult drag un frumos «Bine aţi venit!» pentru fiecare elev.

În sfârşit, când au început să sosească elevii împreună cu părinţii lor, locul oboselii noastre a fost luat de bucuria şi zâmbetele de pe chipurile lor, îndeosebi ale celor care aveau experienţa vechiului internat… Acesta a fost momentul în care inimile noastre s-au umplut de mulţumire. Au trecut deja 6 ani… Internatul găzduieşte astăzi 100 de elevi (fete şi băieţi) şi, anual, numărul este în creştere.

3. Primele experienţe personale…

Inevitabil, ca pedagog, am intrat deseori în contact cu bogăţia culturală şi variaţia comportamentală a diferitelor etnii, cu tradiţii şi obiceiuri…, dar şi cu caracterele acestor elevi, atât de frumos evidenţiate pe durata anilor de liceu.

În munca de pedagog, le sunt alături elevilor împreună cu o altă soră călugăriţă în timpul după-amiezii până seara, iar la sfârşitul săptămânii pe durata nopţii. Munca noastră este variată şi, asemenea unei mame care este mereu atentă la nevoile copilului ei, aş îndrăzni să spun că nici munca pedagogului nu poate fi definită cu exactitate ori sculptată cu rigiditate. Deoarece ea presupune multe aspecte şi sunt lucruri şi situaţii pe care trebuie să le simţi cu inima.

4. Comunicare şi relaţionare umană

Elevii îşi termină cursurile între orele 1400-1500, după caz, iar noi îi primim „acasă” unde ei se manifestă ca atare. Când ei îşi termină cursurile, începe programul nostru…

Odată sosiţi acasă, la internat, ne silim să-i ajutăm în păstrarea unui echilibru între timpul liber, studiu, vizionare TV, sport şi odihnă şi să le insuflăm conştiinciozitate şi punctualitate. Fiecare elev are nevoie de timp pentru a se recrea; pentru buna funcţionare a unei colectivităţi sunt necesare şi anumite reguli, care ne impun să selectăm motivele plecărilor în oraş sau a învoirilor în alte scopuri.

Uneori este necesar să intervenim în educarea igienico-sanitară a unora dintre ei, iar aceasta o realizăm în timp cu multă discreţie şi delicateţe. Dacă pentru unii dintre ei aşezarea ordonată a rufelor în dulap şi curăţenia în camere este de la sine înţeles, pentru alţii înseamnă educaţie şi exerciţiu. Poate acasă era sora, mama sau bunica care făcea ordine în camera lor, dar aici, în internat, ei înşişi preiau responsabilitatea administrativă, fiind iniţiaţi şi supravegheaţi zilnic de pedagog.

Ca în orice colectivitate apar şi conflicte, mai ales la nivel de camere, iar atunci surorile sunt chemate. În aceste situaţii rolul nostru, al surorilor, este doar de mediator; în fine, îi ajutăm ca relaţiile şi convieţuirea lor să fie bazate pe respect reciproc şi pe dorinţa de bine a celuilalt. Se mai întâmplă, nu de puţine ori, ca elevii să se îmbolnăvească sau chiar să se accidenteze atunci este nevoie de îngrijirea lor, sau chiar de însoţirea lor la spitale. Totul este însoţit de multă grijă, atât din partea pedagogilor cât şi a doamnei director, uneori avem de aşteptat ore întregi în faţa cabinetelor, dar şi aici primează binele elevului.

 5. Aprecieri concluzive

Ne dorim din inimă ca fiecare elev, care termină liceul catolic să devină un creştin bun, să fie o persoană matură care ştie să discearnă binele de rău, să rămână fidel Bisericii şi, cu voia lui Dumnezeu, să urmeze vreo facultate potrivit înclinaţiilor lor personale. Atingerea acestor frumoase obiective creştine, ar fi o răsplată şi pentru munca şi strădaniile noastre, care, ne-ar îndemna să spunem cu bucurie: Deo gratias!

 

Sr. Elena Cimpoeşu, CJ
pedagog

Știri

Olimpiada județeană de limba latină

2 martie, 2017

Olimpiada județeană de limba latină

Duminică, 26 februarie 2017 am participat la olimpiada de latină, faza pe județ, desfăşurată la...

 

22 februarie, 2017

Înscriere în CLASA PREGĂTITOARE 2017-2018

PLAN DE ŞCOLARIZARE ŞI NUMĂRUL DE CLASE-  an şcolar 2017-2018  CLASA PREGĂTITOARE  1  CLASĂ...

 
Ziua îndrăgostiților – Bal vienez

21 februarie, 2017

Ziua îndrăgostiților – Bal vienez

Consiliul Şcolar al Elevilor a organizat pentru prima oară în liceul nostru, cu ocazia zilei îndrăgostiților,...

 
 

Calendar

« Mar 2017 »
LuMaMiJoViDu
27 28 1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31 1 2